Archive for the ‘Uncategorized’ Category

cand dumnezeu isi face de cap cu frumusetea

Februarie 18, 2009

Pe piele purta semnul inocentei. Corpul desenat de dumnezeu. Nu-i placea sa se ascunda pe sub haine, de asta evita mancarurile grase, si, daca nu le putea evita, macar se simtea vinovat dupa. Purta cu sine amintirile tuturor momentelor in care a fost altcineva si totusi surprinzator de insusi. Era una cu Dumnezeu atunci si una cu sine acum. Golul din privire e cel mai frumos gol marcat vreodata.

porno thriller

Februarie 1, 2009

barbia lui, idealul fecioarelor. desenata de  Dumnezeu. personal.

Intre bare

Ianuarie 21, 2009

A-l iubi sau nu pe Radu Afrim? Asta-i intrebarea. Shakespeare a fost un dobitoc.

Venus Captivus

Ianuarie 19, 2009

schimbarea e cel mai tare intaritor ca suntem vii

plm

ma gandeam zilele trecute la pb asta ca nu ne multumeste nimic…

si am ajuns la cz ca suntem nijte jegosi de egoisti cu totii

masturbarea sinelui, fratica

pt ca mereu iti doresti mai mult, mai bine, instinctual. pai da, din egoism si jeg facem sa ne fie noua bine

deah…

mah… legat de asta

ma gandeam ieri p tren in plm… ca na ! cu totii tanjim dupa recunoastere indiferent daca ne ajutam de un ruj, creion sau pian…

toti suntem egoisti… ne diferentiaza numai scopurile

da ma, dar ca sa atingi scopul ala ai nevoie de alti oameni, te folosesti de ei, ajungi sa-i iubesti, apoi sa-i urasti, apoi sa nu mai ai nevoie de ei, si cand atingi nivelul dorit iti dai seama ca nu mai doresti acel lucru si ca te-ai zbatut degeaba, pentru ca si scopurile sunt INDUSE sau IMPUSE de societate, nimic nu e din noi, autentic

ne dorim ce ni se pune la dispozitie

tocmai pentru ca nu putem avea altceva

si de-asta ma intreb ce rost are atata efort sa faci fata situatiilor, cand totul se termina cu o MAAARE GREATZA in cele din urma?

mie de ex mi-e greata acum

ca nu fac nimic

in majoritatea timpului nici nu gandesc!

e frustrant sa faci ceva inutil

s-asculti elsiane daca n-ai ascultat pana acum, sa vezi ce misto e

pe ce parte ai intoarce-o tot e dramatic..

nu stiu daca e mai bine sa traiejti ca un vieme, sa indeplinesti cat de cat expectantele soctietatii, sau sa futi toate barierele

W. ma fute la cap cu a trai pentru altii

frumos scop… in definitiv tot pr bunastarea ta psihica o faci

nu stiu daca e posibil pe de-a-ntregul

da… oricum scopul e nobil…

io zic ca atunci cand ti s-a futut toata iluzia despre iubire in general se duce dracului totul…

io nu mai simt mare lucru.

nimic

tu cand te apropii cu mai multa luciditate de lucruri, trairi, …. te manaca grotescul mah, scarba

da, si nu le poti lasa sa treaca doar prin filtrul sentimentelor, pt ca oricarei trairi ii gasesti defecte

mie-mi vine sa plang cand ma gandesc la motivatia din spatele fiecarui act…fie ca-i vba de un mail, o donatie sau un sex oral

iti dai seama? am ajuns sa gasesc defecte la ce simt. puii mei, sunt banana

deci nu am nimic importriva faptului ca suntem egoisti, ca asta e ADN-ul, e scris. ce ma enerveaza este greata asta maxima provocata de efemeritatea unui sentiment. chiar si ura se estompeaza, care, vorba aia, e feeling  adevarat, puternic

de iubire ce sa mai zic…cand se spune ca iubirea se transforma inseamna ca dispare. da poate n-o fi o chestie generala.

totul se duce dracului … iar legat de iubire, ce tine sentimentul asta in picioare io zic ca e usoara nesiguranta .. cand ai atins certitudinea, apare confortul care transforma totul intr-un pranz copios in familie

cata relaxare!

confortul este foarte periculos

ma duc sa platesc CAR-ul

Poetul a vrut să spună da

Ianuarie 19, 2009

Erau nopţi.

de Paul Celan 

Erau nopţi când mi se părea că ochii tăi, cărora le desenasem mari cearcăne portocalii, îşi aprind din nou cenuşa. In acele nopţi ploaia cădea mai rar. Deschideam geamurile şi mă urcam, gol, pe pervazul ferestrei ca să privesc lumea. Copacii pădurii veneau înspre mine, câte unul, supuşi, o armată învinsă venea să-şi depună armele. Rămâneam nemiscat şi cerul îşi cobora steagul sub care îşi trimisese oştile in luptă. Dintr-un ungher mă priveai şi tu cum stăteam acolo, nespus de frumos în nuditatea mea însângerată : eram singura constelaţie pe care nu o stinsese ploaia, eram Marea Cruce a Sudului. Da, în acele nopţi era greu să-ţi deschizi vinele, când flăcările mă cuprindeau, cetatea urnelor era a mea, o umpleam cu sângele meu, după ce concediam oştirea duşmană, răsplătind-o cu oraşe şi porturi, iar pantera de argint sfâşia zorile care mă pandeau. Eram Petronius şi din nou îmi vărsam sângele între trandafiri. Pentru fiecare petală pătată stingeai câte o torţă.
Tii minte? Eram Petronius şi nu te iubeam.

Echografitti

Ianuarie 18, 2009

De la aproape inocentele flirturi, de la neliniştiţii fluturaşi în stomac, pâna la iluzia unei îndrăgosteli perene, suntem prizonieri escamotării lipsei de autenticitate a sentimentelor. Dacă nu am fi auzit despre iubire, am mai fi simţit-o, oare? se întreba, (retoric?), La Rochefocauld. Dincolo de ireproşabila dorinţă de a SIMŢI, nu există, de altfel, nimic. Cinismul nu este un rezultat fecund al dramei, sau a dramatizării, ci o egalare a circumstanţelor.

Odată dorinţa adusă în plan real, prin materializare, sau, cum ar spune idealiştii, prin împlinire, ea aparţine trecutului. Dorinţa există până la punctul în care nu se mai ţine cont de ea, şi începi să o controloezi prin concretizarea ei. Atunci te minţi că ea va renaşte din nou în tine. Din păcate, va renaşte în cu totul altă situaţie. Şi atunci vei fi copleşit de lipsa ei de stabilitate într-un plan. Dorinţele sunt maximum de ideal în minim de speranţă. Doreşti ceva pentru tine, evident, din egoism, chiar şi atunci când susţii că doreşti ceva pentru cineva. Ce s-ar întâmpla dacă, dintr-o sublimă umilinţă, ne-am pierde în alţii fără a avea şansa de a reveni la noi înşine? Ar fi culmea ironiei, mai ales că atunci când vei vrea să te cufunzi în tine nu vei putea decât să te afunzi în altcineva. Şi atunci nu vei şti unde e mai bine, în tine sau în altcineva.

Dacă totul poate fi explicat ştiinţific, atunci de ce mai avem pretenţia perversă de a simţi? Pentru că nu poţi şti sigur dacă ai simţit cu adevărat ceva pentru că sentimentele nu au treabă cu ştiinţa. Dacă nu poate fi explicat, el nu există, ar suna o afirmaţie ineptă pe care mi-e la îndemână s-o aplic din când în când. Totuşi, nu pot nega că îmi doresc anumite chestii din jur, pentru că, văzându-le, le speculez posibilităţile.

Moartea, subiect gras pentru toţi cărora le plac feeling-urile hard, este, paradoxal, cea care ne aduce cu picioarele pe pământ. Amăgirea produsă de simulacrele fericirii şi ale minciunii gândirii pozitive este pusă la punct în mod absolut sublim de moarte. Nu cred în genul ei feminin, să nu o subestimăm. Atâta importanţă acordăm lucrurilor pe care le facem, ca şi cum ar conta. Ca şi cum chiar ne-am merita viaţa. Nici măcar nu suntem conştienţi de ceea ce înseamnă ea cu adevărat, pentru că nu am pus osul la generarea ei în noi.

A te lua în serios înseamnă, academic vorbind, că te-ai dus naibii.