Archive for the ‘derelictiune’ Category

Canapeua albă şi sinele contrafăcut

Decembrie 21, 2007

Cei doi stau plictisiţi pe canapea, unul lângă celălalt, privind la televizor. Îşi cunosc perfect reacţiile. pe care şi le-au educat unul fata de celălalt. Amândoi plâng la drama de la surprize şi rad mecanic la rictusul lui diaconescu. Nici unul dintre ei nu ascultă totuşi cu adevărat. Se gândesc ce nu a mers, ce a produs fisura care a transformat canapeaua din sufragerie în unica locaţie de relaţionare prin intermediarul electronic.
– gândul ei: “uite-l cum jinduieşte la maşina lui becali…obişnuiam să mergem cu autobuzul şi să fim fericiţi când şoferul punea o frână bruscă…”
-gandul lui: “uite-o ce se preface că a inţeles gluma…îi plăcea să meargă săptămânal la coafor, acum nici macar nu se mai deranjează să işi dea cu o oja pe unghiile alea…”
Au intrat reclamele, cel mai neplăcut moment al serii, pentru că se presupune că ar trebui să relationeze unul cu celalalt, lucru care a devenit din ce în ce mai greu. Pentru ei reclamele sunt singurele momente când încearcă să îi caute un loc acalmiei insuportabile. Îşi doresc amândoi să se întample ceva care să acopere liniştea surdă care le face nimicul să plutească. Din fericire se aude un zgomot afară. Ea se duce, eliberată momentan, să se uite ce s-a întâmplat. « Un accident de maşină, se pare… » spuse cu o voce care şi-a pierdut demult farmecul şi senzualitatea, poate din cauza ţigărilor, sau poatedin cauza înfrângerilor…el raspunde abisal « eh, tot felu de cretini cu volanu în mâna… »
-gandul ei : “obişnuiam să mergem conduşi de o curiozitate diabolică pe la orice colţ de stradă care avea ceva de spus, acum nu-şi mai ridica fundul din canapeaua aia blestemată…”
-gandul lui: “ca o ţaţă s-a dus să vadă ce s-a întâmplat! Când viaţa ta e terminată te duci să te regaseşti în accidentul altuia…”
Începe din nou spectacolul televizat. Ambii îşi regăsesc dorinţele demult exprimate şi recent extirpate în amalgamul de imagini. Uses and gratifications of their lives. El işi desface o bere care ţâşneşte ironic, dar ea nu mai tresare să îl şteargă matern, spunându-i adorabil “nu-i nimic, scumpule!”. Acum se uită urât şi se gândeşte cum va scoate pata aceea de bere de pe canapeaua alba. El a căpătat o frustrare pe această temă numai din privirea ei, aşa că ascunde pueril pata cu scrumiera. Brusc, ea are o amintire senzorială, aproape ca o halucinaţie. I-a reînviat în minte, dupa mulţi ani de înmagazinare forţată, clipa în care i-a simţit pentru prima oară mâna pe gât. A avut o senzaţie de sufocare dar şi de plăcere psihica la aceeasi intensitate, ceea ce i-a produs frică şi echilibru, ambele în raport mult prea egal pentru a mai fi înţelese. Se simte vinovată pentru această amintire, de parcă ar fi fost condamnată de inchiziţie şi arsă pe rugul dezamăgirii.
-gandul lui: “trebuia să păstrăm acel copil, măcar am fi lăsat în urmă viaţă, nu scrum de ţigară şi deziluzii…”
-gandul ei: “oare ce s-ar fi întâmplat dacă rămâneam în grupul de balet? Aş fi fost acum mai slabă, aş fi fost cineva mai dezirabil, aş fi reuşit să mă împac cu mine insămi?”
În cele din urmă, show-ul se termină, şi cuplul iniţiaza pentru cine ştie a câta oară ritualul de culcare. Îmbrăţişeaza taina nopţii ca pe un fir de chibrit salvator de frigul conştiinţei pentru scurt timp. Dintre cuvintele pierdute în aşternuturile tinereţii nu au mai rămas decat două…somn usor…

graffiti_sofa32.jpg

arhetipul tampax si tenebrele masculine

Decembrie 21, 2007

Simt sânge în măsele. De văzut Pacientul Englez. De citit Foucault. De mers la nu ştiu ce doctor. De cerut scuze mamei pentru absenţele telefonice. De mers în două picioare pentru ca aşa se face. De simţit dragoste pentru ca aşa se pune în mişcare universul. De masat muşchii pentru ca aşa se pune în mişcare sângele. De revizuit comportamentul pentru ca Ying şi Yang să se simtă confortabil cu ei înşişi. De contrafăcut realitatea prin transsubtanţiere. De asimilat principiul alterităţii pentru a-ţi înfrânge sistemul sitolic. De evitat scatologia în afirmaţii şi atitudinile lubrice, dăunează grav sănătaţii moralei. De dat cu mâna prin păr pentru a simţi electricitatea. De mărşăluit prin gândurile nocturne pentru a prinde trenul lucidităţii. De mâncat abjecţia cu finetti la micul dejun. De revăzut firul de păr înălbit de preludii marca “somethin wannabe”. De marcat cu o cretă benignă pe globuleţul falic al vieţii “de pus în brad”.

– Ce înseamnă “spirit”, tată?

-Eh, lasă c-o să vezi tu când n-o să mai înţelegi…