Sophia şi al ei mit

“Sophia este în esenţă o târfă pocăită, ale cărei trăsături pozitive şi căinţă sinceră nu pot totuşi să acopere gravitatea culpei ei. «Lascivă – nu s-a împerecheat, dar a fost una care se freca singura». Este cea mai tânără şi ultima dintre eoni, la perfieria Pleromei. Are complexul Electrei. Este expresia absolut directă a inconştientului feminin. Vrând să se topească în persoana Tatălui, ea manifestă un sentiment profund al incestului. În zadar ştie că nu este permis, că această dragoste dezordonată poate duce la pieirea ei, ea simte că dacă acest lucru ar fi îngăduit, o asemenea dragoste i-ar da plenitudinea existenţei. Mitul Sophiei încurcă oridnea masculină a lumii. Din cauza greşelii ei, omenirea îndură decăderea şi trebuie să sufere. Dar dacă Sophia nu ar fi făcut nici o greşeală, omenirea nu ar fi existat, şi nici gnoza nu ar fi existat.”

Sursa: Ioan Petru Culianu, ”Jocurile minţii”

Let there be sun after the rain in order to take back what’s ours!