MARTIN LUTHER

“Fiind crescut de un tată neobişnuit de sever şi având parte de puţină dragoste şi protecţie în copilărie, personalitatea lui a fost sfâşiată de o ambilavenţă constantă faţă de autoritate. O ura şi se răzvrătea împotriva ei, deşi, în acelaşi timp, o admira şi avea tendinţa de a i se supune. De-a lungul întregii sale vieţi, a existat întotdeauna o autoritatea căreia i s-a opus şi alta pe care a administrat-o – tatăl său şi superiorii mănăstirii din tinereţea lui, Papa şi prinţii mai târziu. Era impregnat de un puternic sentiment de singurătate, neputinţă, răutate, dar, în acelaşi timp, de pasiunea de a domina. Era torturat de îndoieli, aşa cum doar un caracter compulsiv poate fi, şi era permanent în căutare de ceva ce i-ar i oferit securitate interioară şi care l-ar fi despovărat de această tortură a incertitudinii. Îi ura pe ceilalţi, în special “gloata”, se ura pe sine, ura viaţa, şi, mai presus de toate, această ură a devenit o dorinţă pătimaşă şi disperată de a fi iubit. Întreaga lui fiinţă era pătrunsă de frică, îndoială şi izolare interioară, şi pe acest fundament personal avea să devină campionul grupurilor sociale care erau într-o poziţie asemănătoare din punct de vedere psihologic.”

Sursa: Erich Fromm, “Frica de libertate”

…să urăşti viaţa, dar să o încredinţezi generos lui Dumnezeu în avântul extatic al dobândirii de sine prin El…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: