cuvantul care (ne)statorniceste

Ce ne apropie cel mai mult de viaţă? Ce ne face oare să fim cu adevărat vii? Cine ne poate face să ne simţim cu adevărat umani? E nevoie de lucruri materiale pentru a ne simţi ADN-ul? Câţi dintre noi suntem într-adevăr conştienţi de noi înşine? Pe cine păcălim când ne spunem în barbă “carpe diem”? Când învăţăm de la ceilalţi e oare o trădare a sinelui în favoarea celorlalţi? Cine ne dă dreptul de a interpreta mişcarea genetică? Suntem proscrişi pentru că ne-o tragem în zi de sărbătoare sau pentru că nu purtăm baticul cenuşiu al castităţii? Care ne sunt limitele social acceptate si cele divin acceptate? Avem voie oare să? Dar daca se poate? Mare lucru nu se întampla cu noi, important e să iti imaginezi că.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: