Defulari. by Cora

“Intro: Secreţiile tale intelectuale au fost întodeauna mai suculente, mai purulente decît ale mele. Să nu uităm şi frecvenţa lor. Vezi blogul de faţă. Să vedem ce plăcere îţi induce producţia de faţă.
Oricum, promit că dacă îşi face Mădutza blog, eu te invit cu mare drag să postezi psihedelisme caracteristice acolo. Un smile de la mine.

De o oră ascult „Il tempo se ne va” şi mă simt claustrată într-un tablou cu un caracter nedefinit şi umbre închise ale fundalului. Cred că de vină e neglijentul din persoana mea. Sau îmbătrînirea mea.
Mi-ar plăcea sa am un aer distins, artistic. În schimb, am inhalat tot aerul melancolic, tardiv şi acum îl afişez. Incontrolabilul.
Morfologia expresiei poartă substantive, adjective şi verbe cu un „ad” palid în faţă. Noroc cu interjectiile. Tu ştii cum mă colorează ele.
Metafore trecute fix de miezul nopţii.
Cine se manifestă şi cum?
Eu mă manifest. Stau cu mine…
E intanto il tempo
se ne va
tra i sogni e
le preoccupazioni

Aş vrea să negociez cumva cu Tic-tac-ul ceasului personal. Colega, îmbătrînesc.”

Cora, timpul se auto-contine, nu-ti face probleme din cauza lui. Umbra tabloului ascunde tenebrele pe care, cu sinceritate, ni le dorim.