Archive for februarie, 2008

For us, by Madi

februarie 25, 2008

Viata nu e nici buna, nici rea, asa cum o cred oamenii….”viata” E…viata si trebuie traita! Rea, buna, e asa si nu poate fi altfel…ni s-a dat fara sa o cerem si o vom pierde fara sa fim intrebati…
Ce este atat de grozav in a scrie?…ei bine doar literele si amintirile raman..nimic nou nu ? toata lumea stie asta, dar citind jurnalul surorii mele de acum 10 ani, am trait emotiile prin care a trecut ea..trairile atat de intense pot fi redate in scris…Iarta-ma sis ca am citit, dar eram curioasa…atunci nu puteam sa citesc pentru ca tu ai scris in engleza…acum ca m-am facut mai mare…si profitand de faptul ca esti departe de mine uite ce fac… :)
Cand o sa ma fac si mai mare..am promis sa sriu o carte despre un ryder, ma inspira personajul care este cat se poate de real…poate am sa scriu si un jurnal .. « merita si Madutza, sufletelul ei »; atunci voi putea sa fiu sincera cu mine, sa scriu lucruri pe care le-am trait si nu le-am spus niciodata…e ceva rau in asta? de ce simtim nevoia sa spunem tot ce facem?si sa ii impartasim si Corusei tot ce fac eu si colega…mai e putin…si intram in alta etapa a vietii noastre…de ce a trecut asa repede? mai vreau! Corusa, la sfarsit dupa licenta imi dai si mie o gura de apa? probabil ca nu, da‘ ma tot amagesc si eu ce sa fac, te iubesc oricum.Auzi colega, cand mai dam examen sa imi aduci aminte sa mai verific si eu sa vad daca am banca, nu de alta da ultima data nu aveam unde sa pun cartea sa copiez… ?
Pe Katerina o s-o uitam? nu cred, a fost si Psycho bun la ceva..acum a venit Micuta ..ma simt norocoasa ca va am mereu langa mine si imi sunteti alaturi mereu…incotro ne indreptam? Sa-l intrebam pe d-l Valentin Stan alias Jiji alias iubitul meu peste 10 ani Silviu. De la banalele biletele cu desene obscene pana la examenele cand copiam…o sa imi lipseasca enorm…nu pot sa ma despart de tot, nu vreau…de ce asa baby?…iar el imi va raspunde ca …asa…asa trebuie, asta e sensul vietii…noi ca viitori jurnalisti vrem sa schimbam ceva dar nu putem schimba totul.
Iubytele mele…imi doresc sa ni se indeplineasca toate visele…nimic nu este imposibil !
Am crezut in flori, dar florile s-au uscat odata cu caldura luminii, am crezut in soare, dar soarele a trecut odata cu apusul zilei, am crezut in ziua de maine, dar ea a venit prea repede si mi-a adus durere, am crezut in oameni, dar am suferit din cauza lor, deci nu mi-a mai ramas decat confidentialul: increderea in mine insami.

Roua

februarie 10, 2008

by Andreea 

“curg iar si iar…
pe obraz aluneca ganduri ce urmaresc umbre invaluite in parfum de durere…
brate lichide si calde ce alina ochii…e oare roua sufletului sau suspinul diminetii reflectat in noi…trupuri cu viata…
dezamagiri ce gadila obrajii reci…rauri izvorate din tristete si stinse in resemnare…
luciri de sperante moarte inainte de a primi un nume…
ma pierd peste intinderea de netarmurita deznadejde…mici picaturi ce tipa suferinta in particule de sare
las acum cuvintele sa planga pe hartie tristetea unei clipe.”

Defulari. by Cora

februarie 10, 2008

“Intro: Secreţiile tale intelectuale au fost întodeauna mai suculente, mai purulente decît ale mele. Să nu uităm şi frecvenţa lor. Vezi blogul de faţă. Să vedem ce plăcere îţi induce producţia de faţă.
Oricum, promit că dacă îşi face Mădutza blog, eu te invit cu mare drag să postezi psihedelisme caracteristice acolo. Un smile de la mine.

De o oră ascult „Il tempo se ne va” şi mă simt claustrată într-un tablou cu un caracter nedefinit şi umbre închise ale fundalului. Cred că de vină e neglijentul din persoana mea. Sau îmbătrînirea mea.
Mi-ar plăcea sa am un aer distins, artistic. În schimb, am inhalat tot aerul melancolic, tardiv şi acum îl afişez. Incontrolabilul.
Morfologia expresiei poartă substantive, adjective şi verbe cu un „ad” palid în faţă. Noroc cu interjectiile. Tu ştii cum mă colorează ele.
Metafore trecute fix de miezul nopţii.
Cine se manifestă şi cum?
Eu mă manifest. Stau cu mine…
E intanto il tempo
se ne va
tra i sogni e
le preoccupazioni

Aş vrea să negociez cumva cu Tic-tac-ul ceasului personal. Colega, îmbătrînesc.”

Cora, timpul se auto-contine, nu-ti face probleme din cauza lui. Umbra tabloului ascunde tenebrele pe care, cu sinceritate, ni le dorim.  :)